Boala diareică acută

      Dierea acută prezintă emitere prea frecventă, de 3 şi de mai multe ori în 24 de ore, de mase fecale prea lichide, ceea ce duce la pierderea spontană de apă şi de electroliţi. 

      

      Boală diareică acută (BDA) este o maladie care durează de la cîteva zile pînă la 2 săptămîni.

Cauzele principale care conduc la infectarea cu boli diareice acute sînt:

• Nerespectarea igienei personale mai ales în instituţiile pentru copii şi adolescenţi.
• Neasigurarea efectuării măsurilor antiepidemice primare.
• Nerespectarea regulilor pregătirii şi păstrării produselor alimentare.
•  Neaprovizionarea populaţiei, în primul rînd rurale, cu apă potabilă de calitate garantată.

   Cele mai comune semne clinice ale bolii diareice acute se manifestă prin:

1. sindromul diareic - scaune diareice cu diferite aspecte patologice.
2. sindromul infecţios - febră, frisoane, cefalee, mialgii generalizate, stare generală alertată.
3. sindrom dispeptic - greţuri, vărsături alimentare sau biloase.
4. sindrom dureros abdominal - crampe abdominale, colici, dureri difuze nesistematizate.
5. Sindrom de deshidratare acută de diverse grade - deshidratare uşoară (gradul I) asociată cu: sete moderată, turgor cutanat uşor diminuat, tahicardie; deshidratare medie (gradul II) se manifestă prin: sete intensă, tahicardie, puls slab, hipotensiune arterială, oligurie; deshidratarea severă (gradul III), în cadrul căreia se asociază tulburările cardiovasculare, oligoanuria, precum şi tulburări de conştiinţă (obnubilare, comă).
6. Sindromul de gasroenterită - constă în scaune lichide frecvente, dureri abdominale difuze, greţuri, vărsături febră.
7. Sindromul holeriform - apare ca o diaree apoasă, cu scaune lichide profuze.  Semnele de deshidratare se instalează rapid şi sînt extreme de grave.
8. Sindromul dizinteric - constă din scaune emise repetat, însoţite de colici abdominale şi tenesme rectale, vărsături, febră.

Metodele de prevenire sînt simple şi la îndemîna oricui:

• Evitarea preparării alimentelor cu mai mult de 2-3 ore înaintea consumului, în cazul în care nu se pot asigura condiţiile de temperatură necesare păstrării alimentelor preparate.
• Asigurarea păstrării alimentelor la temperaturi de 4 - 8º C, în cazul alimentelor ce vor fi consumate la mai mult de 2 - 3 ore de la preparare (refrigerare).
• Consumarea alimentelor pregătite pentru sugari imediat după prepararea lor, fără a fi reîncălzite sau păstrate la frigider.
• În cazul alimentelor gătite, asigurarea unei temperaturi de preparare de peste 70º C.
• Evitarea contactului între alimentele ne-preparate şi cele preparate.
• Spălarea repetată a mîinilor, nu numai după utilizarea toaletei şi înainte de masă.
• Întreţinerea curăţeniei tuturor suprafeţelor bucătăriei (paviment, mese de lucru).
• Evitarea preparării alimentelor de către persoane care prezintă vre-o leziune sau infecţie (panariţiu) la nivelul mîinilor sau degetelor.
• Spălarea atentă a fructelor, zarzavaturilor şi verdeţurilor înainte de consumarea lor.
• Păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor.
• Asigurarea condiţiilor necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte sau animale.
• Folosirea doar a surselor de apă potabilă pentru preparea alimentelor şi consumul uman. O atenţie deosebită trebuie acordată apei folosite la prepararea alimentelor pentru copii.
• Fierberea apei este obligatorie, în cazul în care există îndoieli asupra calităţii surselor de apă potabilă ce sînt folosite pentru consumul uman şi prepararea alimentelor.
• Evitarea consumării alimentelor vîndute pe stradă, precum îngheţată, prăjituri, produse de patiserie, hot-dog, mici, hamburger etc.
• Fierberea laptelui, în cazul în care acesta nu este pasteurizat.

Enterofuril 200 mg caps.

Ce trebue de evitat înainte de efectuarea analizelor de sînge

      Analizele de sînge sunt solicitate de către medici pentru evaluarea stării generale de sănătate, precum și pentru stabilirea unui diagnostic în cazul în care o anumită afecțiune este suspectată. Pentru obținerea de rezultate exacte, este foarte important să evităm unii factori care conduc la erori de analize medicale și deasemenea la diagnosticul stabilit de specialist:

• Consumul de alimente - Cu o seară înainte, ultima masa nu trebuie să fie luată mai tarziu de ora 18.00. Mîncatul cu mai putin de 14 ore înainte de efectuarea unei analize de sînge va compromite întotdeauna valorile probei de laborator, în special ale colesterolului și glicemiei. În cazul în care consumați alimente cu putin timp înainte de prelevarea mostrei de sînge, mai ales produse cu zahăr sau alcool, riscați să primiți rezultate greșite.
• Administrarea de medicamente - anticonceptionalele, estrogenul, anticonvulsivele, medicamentele pentru reglarea tensiunii arteriale, preparate diuretice, corticosteroizii, antidepresantele sau medicamentele hipolipidemiante sunt substante care interfereaza intotdeauna cu rezultatele unei probe de sînge și pot influența în special valorile colesterolului. Informați medicul cu privire la urmarea unui tratament medicamentos.
• Stresul - în cazul în care vă aflați într-o perioadă de stres fizic, cauzat de o boală acută sau de o infecție, analizele de sînge vor înregistra un nivel mai mic de colesterol bun HDL (lipoproteine de densitate înaltă, )și un nivel ridicat al trigliceridelor (LDL).
• Consumul de băuturi - în cazul analizelor de sînge care urmăresc măsurarea nivelului lipidelor și al glucozei, doar apa este permisa pentru consum cu 14 ore înainte de efectuarea analizelor de sînge. Multe băuturi conțin zahăr și grăsimi (inclusiv laptele), de aceea pot influenta rezultatele testelor de laborator.
• Exercitiile fizice sustinute - Orice formă de efort fizic este intezisă cu 8 ore înainte de analizele de sange, deoarece exercițiile fizice solicitante modifică nivelul real al glucozei în sînge.
•  Fumatul - Substanțele nocive din tigări ajung cu rapiditate în sînge, de aceea fumatul este strict intezis cu cel puțin 14 ore înainte de efectuarea testelor de sînge.
• Administrarea de vitamine si suplimente alimentare - vitaminele, mineralele și suplimentele din plante trebuie să fie evitate înainte de analizele medicale de sange, mai ales daca se urmareste masurarea nivelului de plumb la nivel sangvin.
• Colectarea sângelui se va efectua pînă la desfăşurarea procedurilor diagnostice şi curative - roentgen, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară, ultrasonografie şi a examinărilor, apte să influenţeze rezultatele testelor de laborator.

Recomandări după recoltarea probei de sînge

• nu îndoiți antebrațul și mențineți presiune pe locul puncției timp de cinci minute.
• țineti brațul întins și nu frecționați locul de unde vi s-a recoltat sange.
• nu vă îmbracați hainele și nu ridicați greutați (chiar serviete sau alte bagaje de mîna) decît după ce v-ați asigurat ca s-a oprit sîngerarea.
• dacă sîngerarea se prelungeste peste cele cinci minute recomandate, adresați-vă asistentei de la punctul de recoltare.

Fumatul Interzis

Efectele negative pe termen scurt în urma inspirării fumului de ţigară sunt: creşterea frecvenței contracției inimii, creşterea tensiunii arteriale, lezarea mucoaselor  cavităţii bucale, îngălbenirea dinţilor, iritarea naso-faringelui şi a laringelui, apariţia tusei, scăderea  reactivității organismului la infecţii respiratorii ale organismului, iritarea  ochilor.         Pe termen lung, efectele negative  sunt mult mai grave: apare  sindromul respirator al fumătorului cu tuse, expectoraţie, respiraţie greoaie dureri toracice, bronhopneumopatii, bronşite cronice, boli cardiovasculare, boli digestive, cancer al cavitaţii bucale, al esofagului, laringelui, vezicii urinare, cancer pulmonar şi alte forme de cancer, etc.      Legătura dintre fumat şi cancer este demonstrată indiscutabil. Dacă anual mor în lume de cancer 5 - 6 milioane de oameni, 1/4 din aceste decese au drept cauză fumatul. În afară de substanţele conţinute în tutun cu efect cancerogen prin ele însele (gudron etc.), altele favorizează dezvoltarea cancerului şi sunt cancerogene. Acţiunea lor nocivă se execrcită atât la nivelul văilor aero-digestive, cît şi asupra organismului în general. Fumatul este implicat în numeroase localizări ale cancerului: bronho-pulmonar, buze, limbă, orofaringe, laringe, esofag, stomac, vezică urinară .      Evident că pot interveni şi alţi factori cancerogeni, dar un lucru este demonstrat şi anume faptul că frecventa cancerului pulmonar este proporţională în toate ţările cu consumul de ţigarete. Relaţia este aşa de evidentă încît 90% dintre marii fumători, de peste 40 de ţigări pe zi, fac cancer pulmonar. În timp ce cu două decenii în urmă cancerul pulmonar ocupa locul opt în rândul localizărilor de cancer în general, în momentul de faţă el se situează pe locurile 1 - 2 şi tinde spre ocuparea locului întîi.
      În afara cancerului bronho-pulmonar primul ca frecvenţă la fumătorii înveteraţi, numeroase studii au dovedit o relaţie directă între fumat şi frecvenţa cancerului care atinge organe mai îndepărtate de contactul cu atmosfera poluată de tutun. Astfel riscul de a face cancer al vezicii urinare este de două ori mai mare la fumători decât la nefumători, pentru cancerul esofagului de 5 ori, pentru cancerul cavităţii bucale şi al faringelui de 6 ori, iar pentru cancerul laringelui de 10 ori.

Tutunul este de asemenea implicat în apariţia bolilor respiratorii acute şi a bronhopneumopatiilor cronice obstructive. Bolile respiratorii acute, traheitele, bronşitele, pneumoniile sunt de 2,2 ori mai frecvente la fumători decît la nefumători.
     Bronşita cronică se întîlneşte la 8% dintre nefumători faţă de 27% la fumătorii cu un consum pînă la 10 g tutun pe zi, 40% la fumătorii ce consumă 12 - 24 g pe zi şi 50% din fumătorii ce consumă peste 25 g tutun pe zi.    Fumul de tutun provoacă o hipersecreţie a mucoasei bronşice şi consecutiv o cilio - toxicitate care împiedică drenajul secreţiilor bronşice acumulate. Îndepărtarea particulelor depuse în căile aeriene se face în mod diferit la fumători faţă de nefumători. La nefumători, îndepărtarea începe imediat după inhalare. Ea este rapidă pentru toate particulele depuse pe căile aeriene mai largi şi mai centrale, apoi mai lentă pentru particulele depuse pe căile aeriene mici şi periferice, astfel încât nu se mai observă nici o retenţie. La fumători, fenomenele de epuraţie sunt întârziate şi prelungite având loc un stocaj anormal al particulelor străine în căile respiratorii.        Alături de cilio - toxicitatea tutunului există şi toxicitate celulară directă în sensul unei inhibiţii a activităţii celuleor care intervin în mecanismele de epurare bacteriană. Este de menţionat de asemenea fenomenele de sensibilizare la tutun puse în evidenţă la unii bolnavi astmatici.       Evoluţia bronşitei cronice obstructive în cazul în care nu se abandonează fumatul duce la îngustarea căilor respiratorii, la tulburări ventilatorii progresive, la insuficienţa respiratorie gravă incompatibilă cu cel mai mic efort şi în final la dependenţă socială şi la pierderea vieţii.
      Fumatul este implicat şi în apariţia numeroaselor boli cardiovasculare. Desigur că el nu este factorul exclusiv dar este una din cauzele importante alături de modul de alimentaţie, sedentarism, stresul nervos, hiperlipoproteinemia, hipertensiunea arterială. Fumatul antrenează o constricţie vasculară şi o reducere a temperaturii cutanate cu 0,5 - 3 grade la nivelul extremităţilor.      Sunt considerate de asemenea ca efecte secundare ale fumatului: modificările turbidităţii plasmatice, concentraţia de colesterol şi beta lipoproteine, obezivitatea şi agregarea trombocitelor. Tabagismul este cauza majoră a cardiopatiei ischemice. Riscul fumătorilor de a muri de cardiopatie coronariană este de două ori mai mare decât la nefumători. Implicaţiile fumatului în evoluţia coronaropatiilor şi arteriopatiilor s-ar datora acţiunii directe asupra celulelor ganglionare ale sistemului nervos vegetativ şi efectului imediat al nicotinei asupra suprarenalelor şi hipofizei.     Printre alte boli cardiovasculare în care este incriminat fumatul amintim hipertensiunea arterială şi arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare care duce la gangrene, amputaţii etc. S-a constatat, că 95% din arteritiei ar fi mari fumători şi că 11,4% din amputaţiile efectuate la arteritici ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi abandonat tutunul.
      Consecinţele nefaste ale fumatului se înregistrează şi la nivelul aparatului digestiv. Astfel, ulcerul gastroduodenal este de două ori mai fecvent la fumători faţă de nefumători. Durerea ulceroasă este mai intensă şi mai durabilă la fumători, iar complicaţiile ulcerului sunt mai frecvent la aceştea. Principalul mecanism în inducerea ulcerului la fumători ar fi inhibiţia secreţiei pancreatice alcaline care tamponează aciditatea conţinutului gastric ajuns în duoden. Agentul care produce această inhibiţie se presupune a fi nicotina.     Fumul de tutun reduce capacitatea de apărare a organismului, riscul fumătorului de a contracta afecţiuni mai multe şi cu evoluţie mai severă fiind mult mai mare. Printre multiplele efecte toxice ale tutunului este şi acela al afectării sistemului imun, ducând la scăderea producerii de anticorpi. Nivelul redus al imunoglobulinelor la fumători poate fi un factor care contribuie la infecţiile respiratorii cronice mai frecvente şi mai severe la aceştia.
      Fumatul dăunează gravidităţii şi noului născut, produce avorturi, malformaţii, naşteri de copii morţi, distrofici cu habdicap psihic şi fizic. Complicaţii ale naşterii, ruptura prematură a membranelor, placenta praevia, pielonefrita, sunt mai frecvente la gravidele fumătoare. La femeile gravide sau care alăptează, la numai 5 minute după terminarea fumatului, produşii toxici din tutun se regăsesc în glandele mamare făcând ca sugarul să sufere consecinţele ţigării. Când părinţii fumează în prezenţa copiilor, nicotina apare în urina acestora tot după cateva minute. S-a observat că aprinderea unei ţigări de către o persoană din ambianţa unui nou născut poate determina refuzul mâncării al acestora întrucât ficatul lor incomplet dezvoltat nu poate anihila efectul nicotinei.
      Se atestă ca consecinţă şi alte boli legate de fumat cum ar fi cele ale sistemului nervos (congestiile cerebrale sunt de două ori mai frecvente la fumători) cele endocrine precum şi scăderea acuităţii vizuale şi auditive.           În afara complicaţiilor multiple şi grave, consecinţe ale fumatului la consumatorii de ţigări direcţi, fumul de ţigară constituie şi o veritabilă agresiune împotriva întregei colectivităţi. Aşadar, pe lângă fumătorii voluntari există „fumători involuntari", victime inocente ale fumatului. Este vorba de fumatul degajat în cameră de la o ţigară care are concentraţii superioare de substanţe toxice, pe care îl inhalează şi nefumătorii. Întrucât aproximativ 2/3 dintr-o ţigară arde în scrumieră, fumul degajat în cameră reprezintă cea mai mare parte din fumul total al ţigării. Mai mult decât atât, acest curent secundar conţine de 8,1 ori mai mult oxid de carbon, de 2,7 ori mai multă nicotină, de 2,6 ori mai mult fenol. Cât priveşte substanţele cancerogene (metil-naftan, dimetilnitriformină, gudron etc.) acestea sunt în cantitate de 10 - 39 ori mai mare în curentul secundar decât în cel principal.     Alte dovezi ale agresiunii fumului de tutun pentru ambianţa fumătorilor sunt prezenţa nicotinei în urina nefumătorilor din preajma fumătorilor, blocarea a 4 - 7% din hemoglobină sub formă de carboxihemoglobină la persoanele din anturajul imediat al fumătorilor. Ne dăm seama odată în plus cât de dăunătoare este această poluare a aerului prin fum de tutun mai ales cînd este vorba de copii, de vârstnici sau de persoane deja suferinde.     Cele menţionate demonstrează clar că viciul fumatului nu mai poate fi considerat o problemă strict personală a fumătorului întrucât ea are implicaţii deosebit de serioase asupra ambianţei, deci a întregii societăţi.      Practic nu poate fi vorba de un calcul real care să estimeze totalitatea daunelor individuale şi sociale provocate de fumat. Este vorba de îmbolnăvirile grave şi de decesele survenite ca urmare a cancerelor şi a altor complicaţii redutabile ale fumatului, de cheltuielile enorme pentru tratarea bolilor provocate sau agravate de fumat, de ajutoarele medicale de boală, de pensii, de pierderile provocate producţiei prin reducerea capacităţii de muncă. Dincolo de toate aceste neajunsuri, paguba cea mai mare şi de neînlocuit pentru societate pe care o aduce fumatul este pierderea de vieţi omeneşti, care interesează oameni la vârste active, oameni în plină activitate creatoare, deosebiot de utili familiilor lor şi societăţii. Diverse statistici dau cifre îngrijorătoare, demonstrând că fumatul ucide de 4 ori mai mult decât accidentele de circulaţie. Datorită intoxicaţiei şi uzurii prin fumat s-a ajuns anual la 300 000 decese în SUA, la 70 000 în Germania, 50 000 în Anglia, 35 000 în Franţa etc. Pe drept cuvânt s-a considerat fumatul drept flagelul secolului XXI, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii la semnalul de alarmă dat, împotriva fumatului a dat şi răspunsul cel mai labil: Fiecare să aleagă, fumatul sau sănătatea! 

Fumatul Interzis

Fumatul interzis

Recomandări pentru pacienți și consumatorii de medicamente

• Nu folosiți medicamente fără necesitate, fără prescripție sau consultația medicului sau farmacistului, nu fiți farmacofili (iubitori de medicamente), dar nici farmacofobi (fricoși pentru consum de medicamente).
• După obținerea consultației și rețetei medicului, străduiți-vă să rețineți: numele medicamentului, principalul efect al acestuia, modul de administrare prescris, posibilele efecte adverse, ce alimente sau medicamente se interzic în perioada tratamentului, ce activități trebue evitate sau sunt interzise. Înainte de a părăsi cabinetul medicului dacă v-au rămas neclarități, puneți întrebări.
• Preferați să aveți farmacia și farmacistul la care să apelați de fiecare dată cînd aveți nevoe.
• Răspundeți la întrebările farmacistului și viceversa, puneți-i farmacistului orce întrebare din domeniul medicamentului la care vreți să obțineți răspuns.
• Fiți atenți la numele medicamentului eliberat de farmacist. Verificați dacă el corespunde celui prescris în rețetă sau recomandat de medic. Dacă vi s-a eliberat un sinonim, cereți explicații de la farmacist.
• Dacă ați procurat medicamentul necesar, examinați cu atenție:

1. Integritatea ambalajului, după caz - integritatea elementului de control a primei deschideri: etichete hologramate, lipici ce se deteriorează la detașare de pe cutia pliantă în cazul deschiderii, inel de rupere la flacoane, membrane protectoare, folie polietilenă în jurul ambalajului.
2. Prezența codului de bare sau alte informații, care vă oferă încredere în legalitatea și autenticitatea medicamentului procurat. Nu procurați medicamentul dacă nu vi s-a eliberat cecul de casă. Nu uitați, că aveți dreptul să solicitați de la farmacist documentul calitatea medicamentului.
3. Citiți cu atenție prospectul pentru pacienți (instucțiunea pentru administrare), dacă apar întrebări, consultați medicul sau farmacistul. Păstrați prospectul deoarece poate apărea necesitatea de a-l reciti. În cazul lipsei prospectului din cutia medicamentului, solicitați-l de la farmacist. 
4. Valabilitatea medicamentului: gasiți pe ambalaj termenul valabilității și încredințați-vă că el nu este expirat.

• Cereți farmacistului (după caz) instrumente de măsură pentru a doza medicația lichidă, deoarece lingurițele și lingurele de acasă nu sunt suficiente de exacte.
• Dacă ați administrat o doză mai mare decît cea prescrisă adresați-vă de urgență la medic sau farmacist. Dacă a-ți omis o administrare nu suplimentați doza preparatului la următoarea administrare, deoarece apare riscul supradozării, iar doza omisă nu va fi ajustată.
• În cazul în care pe durata tratamentului apar probleme (efecte adverse sau alte manifestări neplăcute), întrerupeți administrarea preparatului și consultați medicul sau farmacistul. Despre reacțiile adverse suspectate, informați Agenția Medicamentului la Tel. 022 73-70-00.
• În condiții casnice, păstrați medicamentele așa cum este indicat pe ambalaj sau în instrucțiunea pentru utilizare. Nu lăsați medicamentele la îndemîna copiilor. 
• Nu luați decizia de a procura și a administra un medicament dupa sfatul rudelor, prietenilor, vecinilor. La fel nu propune-ți altor persoane medicamentul pe care-l folosiți (sau l-ati folosit), chiar dacă simptomele bolii sunt similare cu ale dumneavoastră - aceasta poate dăuna sănătății lor.
• Codul cu bare de pe ambalaj vă poate ajuta să stabiliți autenticitatea medicamentului și legalitatea punerii lui pe piața farmaceutică. Pentru aceasta, accesați în ”Internet” pagina - web a Agenției Medicamentului: www.amed.md sau trimite-ți un SMS la Numărul 366 cu indicarea codului de bare de pe ambalajul medicamentului.
• Nu procurați medicamente în locuri și de la persoane neautorizate: de la persoane fizice, conform anunțurilor publicitare (ziare, fișe informaționale, telefon, internet), de la lucrătorii medicali ce nu sunt abilitați cu funcția de a elibera medicamente.
• Orce reclamație din domeniul medicamentului și activității farmaceutice o puteți adresa Agenției Medicamentului, însoțind-o cu denumirea medicamentului, copia cecului de casă numarul de serie de pe ambalajul medicamentului și locul procurării.