Fumatul Interzis

Efectele negative pe termen scurt în urma inspirării fumului de ţigară sunt: creşterea frecvenței contracției inimii, creşterea tensiunii arteriale, lezarea mucoaselor  cavităţii bucale, îngălbenirea dinţilor, iritarea naso-faringelui şi a laringelui, apariţia tusei, scăderea  reactivității organismului la infecţii respiratorii ale organismului, iritarea  ochilor.         Pe termen lung, efectele negative  sunt mult mai grave: apare  sindromul respirator al fumătorului cu tuse, expectoraţie, respiraţie greoaie dureri toracice, bronhopneumopatii, bronşite cronice, boli cardiovasculare, boli digestive, cancer al cavitaţii bucale, al esofagului, laringelui, vezicii urinare, cancer pulmonar şi alte forme de cancer, etc.      Legătura dintre fumat şi cancer este demonstrată indiscutabil. Dacă anual mor în lume de cancer 5 - 6 milioane de oameni, 1/4 din aceste decese au drept cauză fumatul. În afară de substanţele conţinute în tutun cu efect cancerogen prin ele însele (gudron etc.), altele favorizează dezvoltarea cancerului şi sunt cancerogene. Acţiunea lor nocivă se execrcită atât la nivelul văilor aero-digestive, cît şi asupra organismului în general. Fumatul este implicat în numeroase localizări ale cancerului: bronho-pulmonar, buze, limbă, orofaringe, laringe, esofag, stomac, vezică urinară .      Evident că pot interveni şi alţi factori cancerogeni, dar un lucru este demonstrat şi anume faptul că frecventa cancerului pulmonar este proporţională în toate ţările cu consumul de ţigarete. Relaţia este aşa de evidentă încît 90% dintre marii fumători, de peste 40 de ţigări pe zi, fac cancer pulmonar. În timp ce cu două decenii în urmă cancerul pulmonar ocupa locul opt în rândul localizărilor de cancer în general, în momentul de faţă el se situează pe locurile 1 - 2 şi tinde spre ocuparea locului întîi.
      În afara cancerului bronho-pulmonar primul ca frecvenţă la fumătorii înveteraţi, numeroase studii au dovedit o relaţie directă între fumat şi frecvenţa cancerului care atinge organe mai îndepărtate de contactul cu atmosfera poluată de tutun. Astfel riscul de a face cancer al vezicii urinare este de două ori mai mare la fumători decât la nefumători, pentru cancerul esofagului de 5 ori, pentru cancerul cavităţii bucale şi al faringelui de 6 ori, iar pentru cancerul laringelui de 10 ori.

Tutunul este de asemenea implicat în apariţia bolilor respiratorii acute şi a bronhopneumopatiilor cronice obstructive. Bolile respiratorii acute, traheitele, bronşitele, pneumoniile sunt de 2,2 ori mai frecvente la fumători decît la nefumători.
     Bronşita cronică se întîlneşte la 8% dintre nefumători faţă de 27% la fumătorii cu un consum pînă la 10 g tutun pe zi, 40% la fumătorii ce consumă 12 - 24 g pe zi şi 50% din fumătorii ce consumă peste 25 g tutun pe zi.    Fumul de tutun provoacă o hipersecreţie a mucoasei bronşice şi consecutiv o cilio - toxicitate care împiedică drenajul secreţiilor bronşice acumulate. Îndepărtarea particulelor depuse în căile aeriene se face în mod diferit la fumători faţă de nefumători. La nefumători, îndepărtarea începe imediat după inhalare. Ea este rapidă pentru toate particulele depuse pe căile aeriene mai largi şi mai centrale, apoi mai lentă pentru particulele depuse pe căile aeriene mici şi periferice, astfel încât nu se mai observă nici o retenţie. La fumători, fenomenele de epuraţie sunt întârziate şi prelungite având loc un stocaj anormal al particulelor străine în căile respiratorii.        Alături de cilio - toxicitatea tutunului există şi toxicitate celulară directă în sensul unei inhibiţii a activităţii celuleor care intervin în mecanismele de epurare bacteriană. Este de menţionat de asemenea fenomenele de sensibilizare la tutun puse în evidenţă la unii bolnavi astmatici.       Evoluţia bronşitei cronice obstructive în cazul în care nu se abandonează fumatul duce la îngustarea căilor respiratorii, la tulburări ventilatorii progresive, la insuficienţa respiratorie gravă incompatibilă cu cel mai mic efort şi în final la dependenţă socială şi la pierderea vieţii.
      Fumatul este implicat şi în apariţia numeroaselor boli cardiovasculare. Desigur că el nu este factorul exclusiv dar este una din cauzele importante alături de modul de alimentaţie, sedentarism, stresul nervos, hiperlipoproteinemia, hipertensiunea arterială. Fumatul antrenează o constricţie vasculară şi o reducere a temperaturii cutanate cu 0,5 - 3 grade la nivelul extremităţilor.      Sunt considerate de asemenea ca efecte secundare ale fumatului: modificările turbidităţii plasmatice, concentraţia de colesterol şi beta lipoproteine, obezivitatea şi agregarea trombocitelor. Tabagismul este cauza majoră a cardiopatiei ischemice. Riscul fumătorilor de a muri de cardiopatie coronariană este de două ori mai mare decât la nefumători. Implicaţiile fumatului în evoluţia coronaropatiilor şi arteriopatiilor s-ar datora acţiunii directe asupra celulelor ganglionare ale sistemului nervos vegetativ şi efectului imediat al nicotinei asupra suprarenalelor şi hipofizei.     Printre alte boli cardiovasculare în care este incriminat fumatul amintim hipertensiunea arterială şi arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare care duce la gangrene, amputaţii etc. S-a constatat, că 95% din arteritiei ar fi mari fumători şi că 11,4% din amputaţiile efectuate la arteritici ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi abandonat tutunul.
      Consecinţele nefaste ale fumatului se înregistrează şi la nivelul aparatului digestiv. Astfel, ulcerul gastroduodenal este de două ori mai fecvent la fumători faţă de nefumători. Durerea ulceroasă este mai intensă şi mai durabilă la fumători, iar complicaţiile ulcerului sunt mai frecvent la aceştea. Principalul mecanism în inducerea ulcerului la fumători ar fi inhibiţia secreţiei pancreatice alcaline care tamponează aciditatea conţinutului gastric ajuns în duoden. Agentul care produce această inhibiţie se presupune a fi nicotina.     Fumul de tutun reduce capacitatea de apărare a organismului, riscul fumătorului de a contracta afecţiuni mai multe şi cu evoluţie mai severă fiind mult mai mare. Printre multiplele efecte toxice ale tutunului este şi acela al afectării sistemului imun, ducând la scăderea producerii de anticorpi. Nivelul redus al imunoglobulinelor la fumători poate fi un factor care contribuie la infecţiile respiratorii cronice mai frecvente şi mai severe la aceştia.
      Fumatul dăunează gravidităţii şi noului născut, produce avorturi, malformaţii, naşteri de copii morţi, distrofici cu habdicap psihic şi fizic. Complicaţii ale naşterii, ruptura prematură a membranelor, placenta praevia, pielonefrita, sunt mai frecvente la gravidele fumătoare. La femeile gravide sau care alăptează, la numai 5 minute după terminarea fumatului, produşii toxici din tutun se regăsesc în glandele mamare făcând ca sugarul să sufere consecinţele ţigării. Când părinţii fumează în prezenţa copiilor, nicotina apare în urina acestora tot după cateva minute. S-a observat că aprinderea unei ţigări de către o persoană din ambianţa unui nou născut poate determina refuzul mâncării al acestora întrucât ficatul lor incomplet dezvoltat nu poate anihila efectul nicotinei.
      Se atestă ca consecinţă şi alte boli legate de fumat cum ar fi cele ale sistemului nervos (congestiile cerebrale sunt de două ori mai frecvente la fumători) cele endocrine precum şi scăderea acuităţii vizuale şi auditive.           În afara complicaţiilor multiple şi grave, consecinţe ale fumatului la consumatorii de ţigări direcţi, fumul de ţigară constituie şi o veritabilă agresiune împotriva întregei colectivităţi. Aşadar, pe lângă fumătorii voluntari există „fumători involuntari", victime inocente ale fumatului. Este vorba de fumatul degajat în cameră de la o ţigară care are concentraţii superioare de substanţe toxice, pe care îl inhalează şi nefumătorii. Întrucât aproximativ 2/3 dintr-o ţigară arde în scrumieră, fumul degajat în cameră reprezintă cea mai mare parte din fumul total al ţigării. Mai mult decât atât, acest curent secundar conţine de 8,1 ori mai mult oxid de carbon, de 2,7 ori mai multă nicotină, de 2,6 ori mai mult fenol. Cât priveşte substanţele cancerogene (metil-naftan, dimetilnitriformină, gudron etc.) acestea sunt în cantitate de 10 - 39 ori mai mare în curentul secundar decât în cel principal.     Alte dovezi ale agresiunii fumului de tutun pentru ambianţa fumătorilor sunt prezenţa nicotinei în urina nefumătorilor din preajma fumătorilor, blocarea a 4 - 7% din hemoglobină sub formă de carboxihemoglobină la persoanele din anturajul imediat al fumătorilor. Ne dăm seama odată în plus cât de dăunătoare este această poluare a aerului prin fum de tutun mai ales cînd este vorba de copii, de vârstnici sau de persoane deja suferinde.     Cele menţionate demonstrează clar că viciul fumatului nu mai poate fi considerat o problemă strict personală a fumătorului întrucât ea are implicaţii deosebit de serioase asupra ambianţei, deci a întregii societăţi.      Practic nu poate fi vorba de un calcul real care să estimeze totalitatea daunelor individuale şi sociale provocate de fumat. Este vorba de îmbolnăvirile grave şi de decesele survenite ca urmare a cancerelor şi a altor complicaţii redutabile ale fumatului, de cheltuielile enorme pentru tratarea bolilor provocate sau agravate de fumat, de ajutoarele medicale de boală, de pensii, de pierderile provocate producţiei prin reducerea capacităţii de muncă. Dincolo de toate aceste neajunsuri, paguba cea mai mare şi de neînlocuit pentru societate pe care o aduce fumatul este pierderea de vieţi omeneşti, care interesează oameni la vârste active, oameni în plină activitate creatoare, deosebiot de utili familiilor lor şi societăţii. Diverse statistici dau cifre îngrijorătoare, demonstrând că fumatul ucide de 4 ori mai mult decât accidentele de circulaţie. Datorită intoxicaţiei şi uzurii prin fumat s-a ajuns anual la 300 000 decese în SUA, la 70 000 în Germania, 50 000 în Anglia, 35 000 în Franţa etc. Pe drept cuvânt s-a considerat fumatul drept flagelul secolului XXI, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii la semnalul de alarmă dat, împotriva fumatului a dat şi răspunsul cel mai labil: Fiecare să aleagă, fumatul sau sănătatea! 

Fumatul Interzis

Fumatul interzis