Avitaminozele

      Vitaminele sunt factori deosebit de importanți, necesari în cantități mici sau mari, zilnic cîteva miligrame sau micrograme, pentru buna functionare a organismului și mentinerea sănatații. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea, mai ales in înalțime. Intervin si in reglarea diverselor metabolisme si a unor functii ale organeleor și sistemelor din organism. Unele au relatii functionale cu glandele endocrine, iar altele indeplinesc și acțiuni fiziologice specifice fiecarii vitamine, ceea ce face, în caz de carență sau exces vitaminic, să apară boli sau tulburări caracteristice.

      Se cunosc 24 de vitamine, care se clasifica în:

1. Vitamine liposolubile(A, D, E, F, K).
2. Vitamine hidrosolubile, cu doua grupe:

a) Grupa B cu 17 vitamine.

b) Grupa C cu 2 vitamine.

      Principala sursa de vitamine o constitue alimentatia, însă dacă aceasta nu este suficient de bine echilibrată, pentru o bună funcționare a organismului, se impune administrarea de suplimente alimentare, care să acopere principalele grupe de vitamine: A, B, C, D, E, K. Toate acestea constitue resursele esentiale ale corpului uman, fara de care ne expunem unei serii de afectiuni, ale caror consecinte pot fi extrem de grave. Organismul omului le primeste prin alimente din regnul animal sau vegetal fie ca vitamine active, fie ca

provitamine(substante care, in organism, vor fi transformate in vitamine active). Preparearea culinară(fierbere, coacere), modul de pastrare a alimentelor(expunerea la lumină, frig) pot sa distrugă pină la 40-50% din unele vitamine. În organismul omului sănătos, provitamina D inactivă din piele este transformată in vitamina D3 activă, sub acțiunea razelor ultraviolete solare. Mici cantități ale vitaminelor K, F și unele din grupa B sunt sintetizate prin acțiunea florei microbiene din intestin(enterosinteza). Dar sinteza nu acoperă necesarul vitaminic, nici nu este constantă (în caz de lipsa de expunere la razele ultraviolete solare, și de consum de antibiotice cu spectrul larg de acțiune, sau sulfamide care distrug bacteriile vitaminoformatoare).

      Într-o alimentație rațională, corespunzătoare vîrstei și corect preparată, organismul primeste zilnic vitaminele necesare, în cantități suficiente și în anumite proporții între ele, în echilibrul vitaminic.

      Cu astfel de alimente ca laptele și brînza, carnea, peștele, grăsimile(unt, ulei), ouă, pîine și derivate cerealiere(fainoase, griș, mălai, orez), legumele și fructele(de preferat crude, nepregătite culunar), necesarul de vitamine este pregătit. Excepții: sugarul în primele 2 luni de viață, alimentat artificial, nu primește vitamina C, ceea ce impune administrarea vitaminei C în fiole. Copilul de la nastere și pînă la 2 ani nu primește suficient vitamina D, ceea ce impune administrarea ei ca medicament, începînd de la vîrsta de 7-10 zile.

      Carențele vitaminice - avitaminoza sau hipovitaminoza - pot fi induse de: aport vitaminic alimentar absent sau insuficient, asociat sau nu cu sinteza insuficientă sau absența unor vitamine sintetizate în organism, resorbția deficitară în intestin(în caz de diaree cronică sau alte boli ale intestinului, în boli hepatobiliare), creșterea necesarului în unele maladii sau în convalescența lor. 

      Hipervitaminoza, indusă de un aport vitaminic mare sau foarte mare, este excepțională, chiar imposibilă pentru unele vitamine. Este produsă de un consum mare de vitamine prin produse medicamentoase. 

      Diagnosticul de avitaminoză și hipervitaminoză se formează pe baza istoricului îmbolnăvirii și a simptomelor prezentate de bolnav și se precizează prin test clinic: dispariția și reapariția simptomelor la suprimarea sau administrarea vitaminei banuite, sau prin teste de laborator specifice.