Carența de Vitamina D

      Deficitul de Vitamina D survine la copilul căruia nu i s-a administrat vitamina D de la ziua a 7-ea la a 10-ea de viață și pînă la 2 ani, în doze și ritm prescrise de medic. Dar administrarea este posibilă și mai tîrziu, la copilul mare, chiar și la adult.
      Avitaminoza și hipovitaminoza se manifestă prin rahitism, simptomul decalcifierii osoase apărînd de obicei în lunile a 3-ea și a 6-ea de viață, fiind mai evidente între 6 și 12 luni, rareori debutează după 2 ani.
      Hipervitaminoza - o doză de Vitamina D administrată în injecție intramuscular sau oral, determină forma acută cu anorexie, vărsături, poliurie, transpirații abundente. Doze mai mici, dar repetate des și de durată, determină forma cronică cu anorexie rebelă și refuz de a mînca, polidipsie (bea mult) și polidipsie (urinează des și mult), constipație, agitație, oprirea creșterii, calcifierea țesuturilor moi, a aortei și arteriolelor renale, iar în final insuficiența renală.

Primele semne de carența de vitamina D sunt:

• Transpiratie abundentă, starea de agitatie permanenta și iritabilitate. În forme cronice poate duce la malformații ale oaselor.
• La copii carența de vitamina D se manifestă prin rahitism. Acesta se produce ca urmare a mineralizării deficitare a sistemului osos, ducînd la fracturi multiple, dureri lombare și de picioare, deformații ale oaselor.

Prevenirea și tratamentul avitaminozei D

• Vitamina D este esențială pentru asimilarea calciului, asigurînd depunerea corespunzătoare a acestuia în oase.
• Femeile însărcinate sau care alaptează trebue să crească doza zilnică recomandată de calciferol - componenta a vitaminei D, la 40 mg/zi.
• Vitamina D se găsește în peștele gras (hering, somon, sardine), gălbenușul de ou, unt, lapte integral. Sursele vegetale nu conțin această vitamină, însă spre deosebire de celelalte poate fi produsă de organism. Sinteza Vitamine D în organism este declanșată de expuenerea la razele ultraviolete ale soarelui, fiind absorbită imediat de  vasele sanguine.

      În medicină sunt utilizate Vitamina D2 (calciferol) și Vitamina D3 (colicalciferol).

Carența Vitaminei C

      Vitamina C, fiind cel mai puternic antioxidant, majorează capacitatea de protecție a organismului față de infecții (stimulînd activitatea fagocitară a leucocitelor și intensifică procesele imune), stimulează sinteza corticosteroizilor, favorizează depunerea de calciu în oase (efect favorabil în fracturi) și adsorbția fierului din tubul digestiv, precum și stimulează formarea hemoglobinei.

Principalele semne și simptome ale deficitului de vitamina C sunt:

• Vase capilare extrem de fragile.
• Hiperkeratoza foliculară.
• Anemie, paloare, slăbiciune.
• Dureri articulare (în special articulația genunchiului).
• Sîngerări gingivale și căderea dinților (scorbut).
• Letargie, insomnii.
• Vindecarea deficitară a rănilor.
• Iritabilitate, depresie, hipocondrie.
• Imunitate scăzută în fața infecțiilor
• La copii, carența de vitamina C produce inflamații și dureri ale picioarelor, febră, diaree, vomismente.

Vitamina C

Indicații:

      Anemie, diateze hemoragice (prin diminuarea permeabilității capilarelor), gingivite, fracturi, osteoporoză, infecții, în toate bolile febrile, intoxicații, plăgi, combustii, anorexie (lipsa poftei de mîncare).

Prevenirea și tratamentul avitaminozei C

• Doza zilnica recomandată de acid ascorbic este de 60 mg/zi, aceasta putînd fi obținută din alimentație sau din suplimente orale.
• Alimentele bogate în vitamina C sunt: broccoli, pătrunjelul, căpșunele, portocalele și sucul natural de portocale, varza, conopida, semințele de muștar.

      Dintre toate vitaminele, acidul ascorbic e cel mai usor distrus în contact cu factorii de mediu. Pregătirea legumelor determină pierderea a 50-70% din continutul inițial de vitamina C, același efect avîndu-l și expunerea îndelungată la lumina sau chiar contactul cu aerul. Fiind o vitamina hidrosolubila, acidul ascorbic se pierde și prin spălarea fructelor sau a legumelor, în procente variabile. Congelarea nu scade cantitatea de vitamina C, dar după decongelarea lentă alimentele trebuie consumate repede, pentru că decongelarea fortată distuge moleculele de vitamina C. Din fericire, cantitatea de vitamina C din alimente e de obicei suficientă pentru a asigura necesarul zilnic chiar și după preparare.

 

Avitaminozele

      Vitaminele sunt factori deosebit de importanți, necesari în cantități mici sau mari, zilnic cîteva miligrame sau micrograme, pentru buna functionare a organismului și mentinerea sănatații. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea, mai ales in înalțime. Intervin si in reglarea diverselor metabolisme si a unor functii ale organeleor și sistemelor din organism. Unele au relatii functionale cu glandele endocrine, iar altele indeplinesc și acțiuni fiziologice specifice fiecarii vitamine, ceea ce face, în caz de carență sau exces vitaminic, să apară boli sau tulburări caracteristice.

      Se cunosc 24 de vitamine, care se clasifica în:

1. Vitamine liposolubile(A, D, E, F, K).
2. Vitamine hidrosolubile, cu doua grupe:

a) Grupa B cu 17 vitamine.

b) Grupa C cu 2 vitamine.

      Principala sursa de vitamine o constitue alimentatia, însă dacă aceasta nu este suficient de bine echilibrată, pentru o bună funcționare a organismului, se impune administrarea de suplimente alimentare, care să acopere principalele grupe de vitamine: A, B, C, D, E, K. Toate acestea constitue resursele esentiale ale corpului uman, fara de care ne expunem unei serii de afectiuni, ale caror consecinte pot fi extrem de grave. Organismul omului le primeste prin alimente din regnul animal sau vegetal fie ca vitamine active, fie ca

provitamine(substante care, in organism, vor fi transformate in vitamine active). Preparearea culinară(fierbere, coacere), modul de pastrare a alimentelor(expunerea la lumină, frig) pot sa distrugă pină la 40-50% din unele vitamine. În organismul omului sănătos, provitamina D inactivă din piele este transformată in vitamina D3 activă, sub acțiunea razelor ultraviolete solare. Mici cantități ale vitaminelor K, F și unele din grupa B sunt sintetizate prin acțiunea florei microbiene din intestin(enterosinteza). Dar sinteza nu acoperă necesarul vitaminic, nici nu este constantă (în caz de lipsa de expunere la razele ultraviolete solare, și de consum de antibiotice cu spectrul larg de acțiune, sau sulfamide care distrug bacteriile vitaminoformatoare).

      Într-o alimentație rațională, corespunzătoare vîrstei și corect preparată, organismul primeste zilnic vitaminele necesare, în cantități suficiente și în anumite proporții între ele, în echilibrul vitaminic.

      Cu astfel de alimente ca laptele și brînza, carnea, peștele, grăsimile(unt, ulei), ouă, pîine și derivate cerealiere(fainoase, griș, mălai, orez), legumele și fructele(de preferat crude, nepregătite culunar), necesarul de vitamine este pregătit. Excepții: sugarul în primele 2 luni de viață, alimentat artificial, nu primește vitamina C, ceea ce impune administrarea vitaminei C în fiole. Copilul de la nastere și pînă la 2 ani nu primește suficient vitamina D, ceea ce impune administrarea ei ca medicament, începînd de la vîrsta de 7-10 zile.

      Carențele vitaminice - avitaminoza sau hipovitaminoza - pot fi induse de: aport vitaminic alimentar absent sau insuficient, asociat sau nu cu sinteza insuficientă sau absența unor vitamine sintetizate în organism, resorbția deficitară în intestin(în caz de diaree cronică sau alte boli ale intestinului, în boli hepatobiliare), creșterea necesarului în unele maladii sau în convalescența lor. 

      Hipervitaminoza, indusă de un aport vitaminic mare sau foarte mare, este excepțională, chiar imposibilă pentru unele vitamine. Este produsă de un consum mare de vitamine prin produse medicamentoase. 

      Diagnosticul de avitaminoză și hipervitaminoză se formează pe baza istoricului îmbolnăvirii și a simptomelor prezentate de bolnav și se precizează prin test clinic: dispariția și reapariția simptomelor la suprimarea sau administrarea vitaminei banuite, sau prin teste de laborator specifice.