Micozele

      Grupa celor mai răspîndite îmbolnăviri dermatologice este cea a micozelor în etiologia căror locul de bază îl ocupă diversa floră de ciuperci. Micozele se întîlnesc la 25-30 % din populația matură. Sunt cunoscute circa 100 specii de ciuperci patogene care provoacă înbolnăvirea pielii, părului, unghiilor, mucoaselor precum și a organelor interne.

Exoderil

      Rolul principal în etiologia micozelor o au următoarele 3 grupe de ciuperci:

Terbisil

• Dermatofitele (familia trichophyton: T. Mentagrophytes, T. Rubrum, T. Violaceum; faminlia Microsporum: M. Canis, M. Ferrugineum; familia Epidermophyton: E. Floccosum, E. Inguinale).
• Ciupercile gen de drojdii din familia Candida: C. albicans, C. tropicalis.
• Mucigaiuri (ciupercile din familiile Fusarium, Aspergillus, Alternaria).

      Cele mai răspîndite micoze sunt: dermatofitiile (epidermomicozele, trihomicozele, onicomicozele), candidozele, malaseziozele și altele.

      Primele simptome amenințătoare, care necesită consultația obligatorie a medicului, se numără următoarele:

• Apariția veziculelor cu conținut de puroi pe pielea piciorului, limfangită, limfadenită, febră.
• Apariția nucleelor de alopeție, în special la copii.
• Prurit, erupții (pete, vezicule, noduli) pe piele nemijlocit lîngă focar sau și în alte regiuni.



Lamisil

• Afecțiunea unghiilor.

Terbonil

      Pacienților li se recomandă să respecte cu strictețe indicațiile medicului. Dacă în familie cineva s-a înbolnăvit, va fi respectat regimul sanitar, dacă pacientul și-a lezat piciorul, înainte de a frecventa baia, sauna sau bazinul, se vor întreprinde măsurile de prevenire a infectării micotice, cu precauție se va frecventa cabinetul de manichiură - pedichiură, se va urmări ca toate instrumentele să fie bine dezinfectate.

Carența Vitaminei E (Tocoferoli)

Principalele semne și simptome ale deficitului de Vitamina E sunt:

• Carența Vitaminei E este dificil de recunoscut, însă primele simptome includ la copii, leziuni ale pielii, iar la adulți slăbiciune musculară sau claudicație intermitentă.
• La născuții prematur, carența de Vitamina E produce anemia hemolitică, trombocitemie, eritem maculo-papular, urmat de descuamarea pielii.

Acțiunea

Vitamina E

      Tocoferolii posedă efect terapeutic antioxidant (pot întrerupe reacțiile înlănțuite ale radicalilor liberi ai oxigenului), de asemenea, protejează eritrocitele de acțiunea toxinelor, previne oxidarea unor hormoni hipofizari și surarenalieni, a acizilor grași esențiali și a vitaminelor A. Se implică în echilibrul colesterolului, sinteza nucleoproteinelor, activitatea glandelor sexuale (asigură desfășurarea normală a proceselor de reproducere) și în funcția normală a hipofizei. Participă la sinteza glicogenului și la integritatea mușchilor. Tocoferolii sunt sinergici carotenoidelor. Se indică în avitaminoza E, sterilitate, avort spontan, distrofii musculare, hepatită cronică, stres oxidativ.

Prevenirea și tratamentul avitaminozei E:

• Născuții prematur trebue să primească formule îmbogățite cu vitamina E, la fel și adulții cu malabsorbție de vitamina E.
• Laptele de mamă asigură necesrul de vitamina E al nou-născuților.
• Surse potrivite de vitamina E sunt uleiurile vegetale (de porumb, floarea soarelui, soie, bumbac), cerealele integrale, legumele verzi, nucile.
• consumul excesiv sau sistematic de grăsimi polinesaturate trebue contracarat printr-un aport optim de Vitamina E.

Carența de vitamine B

      Complexul de vitamine B este un grup de vitamine solubile in apă, estențiale pentru un metabolism normal, creșterea celulelor și formarea sîngelui. Cele mai frecvente deficiențe includ vitaminele: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6) și cobalamina sau cianocobalamina (B12).

      Principalele simptome ale deficitului de Vitamine B sunt:

• Deficiența de tiamină (B1) cauzează polinevrita și encefalopatia Wernicke și psihoza Korsakoff. La copii, aceasta deficiență este responsabilă de durerea abdominală, edem, iritabilitate, paloare, vomismente, pierderea vocii și uneori convulsii. Deficiența de tiamină mai poate provoca cardiomegalie, palpitație, tahicardie, dispnee și colaps circulator.
• Deficiența de riboflavină (B2), provoaca cheiloza (craparea buzelor și colțurilor gurii), uscaciunea gîtului și inflamația limbii. Alte afecțiuni si conditii medicale atribuite avitaminozei B sunt: Dermatită seboreică, usturimea ochilor, fotosensibilitate, lăcrimare excesivă, vascularizarea corneei, iar, în formele mai grave, neuropatie, anemie și retard de crestere la copii.
• Deficiența de niacină (B3), produce, în fazele incipiente, oboseală, slăbiciune musculară, migrene, indigestie, erupții cutanate, scădere în greutate și dureri de spate. În faze avansate (pelagra), produce dermatita atopică, înroșirea gurii, buzelor și limbii, greață, vomismente, diaree, precum și confuzie, dezorientare, pîna la halucinații și paranoe. Lăsată netratată, pelagra poate fi mortală.
• Deficiența de piridoxină (B6), cauzează la copii, dermatită, cheiloza sau inflamația limbii, dureri abdominale, vomismente, și uneori convulsii. 
• Deficiența de ciancobalamina (B12), provoacă anemie, scăderea în greutate, disconfort abdominal, constipație, diaree, și uneori ataxie și spasticitate. 

Benevron

      Prevenirea și tratamentul avitaminozelor B:

• Dieta bogată în proteine, însoțită de un complex de vitamine B, poate fi de ajutor, în cazul deficienței de tiamină. Alimentele cu un conținut de tiamină, includ: carnea de porc, mazărea, tărîțele de grîu, făina de ovas și ficatul.
• Deficiența de riboflavină poate fi combătută prin consumul regulat de carne, produse lactate, legume verzi și cereale.
• Alimentele bogate in Niacină, care trebue integrate în dieta zilnică, pentru a preveni avitaminoza sunt carnea și peștele, alunele, drojdia de bere și cerealele. Laptele și ouăle sunt surse potrivite de triptofan.

      Femeile care iau contraceptive orale trebue să-și suplimenteze dieta cu piridoxină, la fel și persoanele anorexice, sau cele care suferă de malabsorbție. Aceasta în stare naturală se găsește în drojdia de bere, cereale, cartofi, somon afumat, ficat, orez și nuci.

      Vegetarienii sunt mai degrabă predispuși carenței de ciancobalamină, aceștea trebuind să opteze pentru suplimente orale. Produsele bogate in vitamina B12 sunt: alimentele de origine animala, ficat, produse lactate, ouă, pește.

Carența de Vitamina D

      Deficitul de Vitamina D survine la copilul căruia nu i s-a administrat vitamina D de la ziua a 7-ea la a 10-ea de viață și pînă la 2 ani, în doze și ritm prescrise de medic. Dar administrarea este posibilă și mai tîrziu, la copilul mare, chiar și la adult.
      Avitaminoza și hipovitaminoza se manifestă prin rahitism, simptomul decalcifierii osoase apărînd de obicei în lunile a 3-ea și a 6-ea de viață, fiind mai evidente între 6 și 12 luni, rareori debutează după 2 ani.
      Hipervitaminoza - o doză de Vitamina D administrată în injecție intramuscular sau oral, determină forma acută cu anorexie, vărsături, poliurie, transpirații abundente. Doze mai mici, dar repetate des și de durată, determină forma cronică cu anorexie rebelă și refuz de a mînca, polidipsie (bea mult) și polidipsie (urinează des și mult), constipație, agitație, oprirea creșterii, calcifierea țesuturilor moi, a aortei și arteriolelor renale, iar în final insuficiența renală.

Primele semne de carența de vitamina D sunt:

• Transpiratie abundentă, starea de agitatie permanenta și iritabilitate. În forme cronice poate duce la malformații ale oaselor.
• La copii carența de vitamina D se manifestă prin rahitism. Acesta se produce ca urmare a mineralizării deficitare a sistemului osos, ducînd la fracturi multiple, dureri lombare și de picioare, deformații ale oaselor.

Prevenirea și tratamentul avitaminozei D

• Vitamina D este esențială pentru asimilarea calciului, asigurînd depunerea corespunzătoare a acestuia în oase.
• Femeile însărcinate sau care alaptează trebue să crească doza zilnică recomandată de calciferol - componenta a vitaminei D, la 40 mg/zi.
• Vitamina D se găsește în peștele gras (hering, somon, sardine), gălbenușul de ou, unt, lapte integral. Sursele vegetale nu conțin această vitamină, însă spre deosebire de celelalte poate fi produsă de organism. Sinteza Vitamine D în organism este declanșată de expuenerea la razele ultraviolete ale soarelui, fiind absorbită imediat de  vasele sanguine.

      În medicină sunt utilizate Vitamina D2 (calciferol) și Vitamina D3 (colicalciferol).

Carența Vitaminei C

      Vitamina C, fiind cel mai puternic antioxidant, majorează capacitatea de protecție a organismului față de infecții (stimulînd activitatea fagocitară a leucocitelor și intensifică procesele imune), stimulează sinteza corticosteroizilor, favorizează depunerea de calciu în oase (efect favorabil în fracturi) și adsorbția fierului din tubul digestiv, precum și stimulează formarea hemoglobinei.

Principalele semne și simptome ale deficitului de vitamina C sunt:

• Vase capilare extrem de fragile.
• Hiperkeratoza foliculară.
• Anemie, paloare, slăbiciune.
• Dureri articulare (în special articulația genunchiului).
• Sîngerări gingivale și căderea dinților (scorbut).
• Letargie, insomnii.
• Vindecarea deficitară a rănilor.
• Iritabilitate, depresie, hipocondrie.
• Imunitate scăzută în fața infecțiilor
• La copii, carența de vitamina C produce inflamații și dureri ale picioarelor, febră, diaree, vomismente.

Vitamina C

Indicații:

      Anemie, diateze hemoragice (prin diminuarea permeabilității capilarelor), gingivite, fracturi, osteoporoză, infecții, în toate bolile febrile, intoxicații, plăgi, combustii, anorexie (lipsa poftei de mîncare).

Prevenirea și tratamentul avitaminozei C

• Doza zilnica recomandată de acid ascorbic este de 60 mg/zi, aceasta putînd fi obținută din alimentație sau din suplimente orale.
• Alimentele bogate în vitamina C sunt: broccoli, pătrunjelul, căpșunele, portocalele și sucul natural de portocale, varza, conopida, semințele de muștar.

      Dintre toate vitaminele, acidul ascorbic e cel mai usor distrus în contact cu factorii de mediu. Pregătirea legumelor determină pierderea a 50-70% din continutul inițial de vitamina C, același efect avîndu-l și expunerea îndelungată la lumina sau chiar contactul cu aerul. Fiind o vitamina hidrosolubila, acidul ascorbic se pierde și prin spălarea fructelor sau a legumelor, în procente variabile. Congelarea nu scade cantitatea de vitamina C, dar după decongelarea lentă alimentele trebuie consumate repede, pentru că decongelarea fortată distuge moleculele de vitamina C. Din fericire, cantitatea de vitamina C din alimente e de obicei suficientă pentru a asigura necesarul zilnic chiar și după preparare.

 

Carența Vitaminei A

      Vitamina A este o vitamina cu rol antioxidant, importantă în protecția pielii și a mucoaselor, asigurînd buna functionare a sistemelor osos si nervos. Previne uscarea pielii, păstrînd pielea strălucitoare, fără riduri și alte semne ale îmbătrînirii. De asemenea, e necesară pentru vedere, cresterea și formarea oaselor și rezistența organismului în infectii. 
      Vitamina A se gaseste în natură sub doua forme: retinol (prezentă în alimentele de origine animală) și provitamina A sau caroten (care se gaseste atît în produsele animale cît și în cele vegetale). Retinolul ajută vederea pe timp de noapte, dar și în bolile de inimă, diabet zaharat, conjunctivite, glaucom, probleme gingivale si alcoolism.   

      Principalele simptome ale deficitului de Vitamina A sunt:

• Orbirea de noapte (nictalopie, cecitate nocturnă), ce devine de obicei aparentă cînd pacientul intră într-un loc întunecat sau cînd este orbit de luminile farurilor altor autoturisme, atunci cînd conduce noaptea.
• Xeroftalmia, cheratomalacia (uscarea conjuctivei și a corneei) și petele Bitot (punctele luminoase în vedere care joacă în cîmpul vizual).
• Cheratinizarea țesutului epitelial (pielea uscata, solzoasă).
• Scăderea secreției mucoaselor, care pot duce la infecții ale ochilor, ale tractului respirator sau genito-urinar.
• La nou născuți apar disfuncții de creștere și apatie, piele uscată, modificări ale corneei.

      Prevenirea și tratamentul avitaminozi A constă în:

• Folosirea de suplimente orale de vitamina A. Dacă pe durata tratamentului apar semne de hipercarotenemie (colorarea portocalie a pielii și a ochilor) și de hipervitaminoză A (la copii: mîncărimi ale pielii, căderea părului, hidrocefalie și vomismente, la adulți: dureri osoase, creșterea simultană în volum a ficatului și a splinei, diplopie și iritabilitate), de adresat imediat la medic și de întrerupt cura cu vitamina A.
• Folosirea de surse animale bogate în vitamina A: ouă, carne, lapte, brînză, smîntînă, ficat, rinichi.
• Legume cu conținut bogat de vitamina A: morcovi, dovleci, cartofi dulci, precum și majoritatea legumelorfrunzoase, de culoare închisă, care conțin beta-caroten. Pentru a stabili care e conținutul de beta-caroten al legumelor, se aplică o regulă simplă: cu cît leguma e mai închisă la culoare, cu atît e mai mare conținutul de beta-caroten.

Avitaminozele

      Vitaminele sunt factori deosebit de importanți, necesari în cantități mici sau mari, zilnic cîteva miligrame sau micrograme, pentru buna functionare a organismului și mentinerea sănatații. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea, mai ales in înalțime. Intervin si in reglarea diverselor metabolisme si a unor functii ale organeleor și sistemelor din organism. Unele au relatii functionale cu glandele endocrine, iar altele indeplinesc și acțiuni fiziologice specifice fiecarii vitamine, ceea ce face, în caz de carență sau exces vitaminic, să apară boli sau tulburări caracteristice.

      Se cunosc 24 de vitamine, care se clasifica în:

1. Vitamine liposolubile(A, D, E, F, K).
2. Vitamine hidrosolubile, cu doua grupe:

a) Grupa B cu 17 vitamine.

b) Grupa C cu 2 vitamine.

      Principala sursa de vitamine o constitue alimentatia, însă dacă aceasta nu este suficient de bine echilibrată, pentru o bună funcționare a organismului, se impune administrarea de suplimente alimentare, care să acopere principalele grupe de vitamine: A, B, C, D, E, K. Toate acestea constitue resursele esentiale ale corpului uman, fara de care ne expunem unei serii de afectiuni, ale caror consecinte pot fi extrem de grave. Organismul omului le primeste prin alimente din regnul animal sau vegetal fie ca vitamine active, fie ca

provitamine(substante care, in organism, vor fi transformate in vitamine active). Preparearea culinară(fierbere, coacere), modul de pastrare a alimentelor(expunerea la lumină, frig) pot sa distrugă pină la 40-50% din unele vitamine. În organismul omului sănătos, provitamina D inactivă din piele este transformată in vitamina D3 activă, sub acțiunea razelor ultraviolete solare. Mici cantități ale vitaminelor K, F și unele din grupa B sunt sintetizate prin acțiunea florei microbiene din intestin(enterosinteza). Dar sinteza nu acoperă necesarul vitaminic, nici nu este constantă (în caz de lipsa de expunere la razele ultraviolete solare, și de consum de antibiotice cu spectrul larg de acțiune, sau sulfamide care distrug bacteriile vitaminoformatoare).

      Într-o alimentație rațională, corespunzătoare vîrstei și corect preparată, organismul primeste zilnic vitaminele necesare, în cantități suficiente și în anumite proporții între ele, în echilibrul vitaminic.

      Cu astfel de alimente ca laptele și brînza, carnea, peștele, grăsimile(unt, ulei), ouă, pîine și derivate cerealiere(fainoase, griș, mălai, orez), legumele și fructele(de preferat crude, nepregătite culunar), necesarul de vitamine este pregătit. Excepții: sugarul în primele 2 luni de viață, alimentat artificial, nu primește vitamina C, ceea ce impune administrarea vitaminei C în fiole. Copilul de la nastere și pînă la 2 ani nu primește suficient vitamina D, ceea ce impune administrarea ei ca medicament, începînd de la vîrsta de 7-10 zile.

      Carențele vitaminice - avitaminoza sau hipovitaminoza - pot fi induse de: aport vitaminic alimentar absent sau insuficient, asociat sau nu cu sinteza insuficientă sau absența unor vitamine sintetizate în organism, resorbția deficitară în intestin(în caz de diaree cronică sau alte boli ale intestinului, în boli hepatobiliare), creșterea necesarului în unele maladii sau în convalescența lor. 

      Hipervitaminoza, indusă de un aport vitaminic mare sau foarte mare, este excepțională, chiar imposibilă pentru unele vitamine. Este produsă de un consum mare de vitamine prin produse medicamentoase. 

      Diagnosticul de avitaminoză și hipervitaminoză se formează pe baza istoricului îmbolnăvirii și a simptomelor prezentate de bolnav și se precizează prin test clinic: dispariția și reapariția simptomelor la suprimarea sau administrarea vitaminei banuite, sau prin teste de laborator specifice.

Herpesul Buzelor

      Herpesul buzelor este o maladie infectioasa cauzata de virusul herpesului simplu, ce se manifesta prin vezicule marunte pe marginea buzelor si pe nări. Virusul se afla in organism in stare latentă, provocînd periodic acutizări. cauza aparitiei herpesului buzelor este infectarea, care se produce de la omul bolnav sau de la purtatorul de virus prin contact nemijlocit(sarut, folosirea in comun a veselei). boala se acutizeaza in cazul:

• Infectiilor virale respiratorii acute sau a altor infectii.
• Slabirii imunitatii, de exemplu, in maladiile oncologice sau in transplant de organe.
• Traumatismelor buzelor sau a mucoasei cavitatii bucale.
• Supraincalzirii la soare, suraracirii sau actiunea altor agenti fizici,
• Administrarea medicamentelor cu actiune imunodepresiva,

      Simptomele alarmante care cer consultatia medicului sunt: eruptiile cutanate extinse, eruptie cu supuratie, usturime insuportabila.

      Pentru protejarea de herpes se va recomanda:

• A se evita sarutul cu persoana ce are herpes pe buze, nari.
• A se separa tacimurile si mijloacele de igiena de cele ale bolnavului de herpes.

      Daca persoana deja s-a imbolnavit de Herpes, ei i se va recomanda:

• Sa nu sarute pe cei din jur, in special pe copii.
• Necatind la mincarime sa nu atinga vezicile aparute cu mina, iar daca le-a atins deja, sa-si spele miinile.
• Sa nu frece ochii.
• Sanu sparga vezicile, sa nu stoarca lichidul din ele.
• Sa nu trateze eruptiile cu tinctura de iod sau solutie alcoolica de verde de briliant.
• Sa nu inlature coarja ce s-a format, deoarece apare pericolul infectarii bacteriene.
• Unguentele si cremele antivirale trebue aplicate timp de cinci zile, cel putin de 4 ori in 24 ore.
• Sa administreze vitamine pentru a fortifica sistemul imun al organismului.