Hepatita A

     Ficatul stochează substanțe nutritive și vitamine ceia ce ajuta la digestia alimentelor, la prevenirea infecțiilor și la eliminarea substanțelor nocive din sânge.
      Hepatita A, cunoscută și sub denumirea de „boala mâinilor murdare”, este o boală acută infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei A (HAV). Virusul este de tip ARN (monocatenar, picornavirus), fără capsulă, dar cu o capsidă proteică care învelește molecula de ARN. Omul este singura gazda naturala, deși în condiții de laborator au fost infectate cateva primate non-umane. În funcție de conditii, HAV poate fi stabil în mediul înconjurator timp de luni de zile. Virusul este relativ stabil la niveluri scazute de pH si temperaturi moderate, dar poate fi inactiv la temperaturi ridicate (185°F [85°C] sau mai mult), formalina și clor. Acest virus se transmite cel mai des prin calea fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător). Aproximativ 10 milioane de oameni se infectează în fiecare an cu virusul hepatitei A. Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni.
      Hepatita A este o maladie auto-limitantă și acută (simptomele durează în jur de 2 luni, până când acestea dispar). Odată ingerat virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire. Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale.

Simptome

Leziunile cauzate de virus sunt benigne (icter etc). Copiii sub 6 ani sunt de obicei asimptomatici. La 70% din adulți boala prezintă simptome caracteristice:

• Oboseală
• icter (vizibil în special la nivelul sclerei, dar și în tegumente/mucoase)
• dureri de cap, febră (simptome asemănătoare gripei)
• dureri abdominale
• pierderea apetitului, vomă
• hepatomegalie
• urină de culoare galben închisă
• fecale deschise la culoare.

Riscuri de infectare

      Virusul hepatitei A poate fi transmis la alte persoane prin alimente pregătite de persoanele infectate, apă contaminata, și contact personal apropiat (de exemplu, ating mâinile, sex), cu o persoana infectata, dar nu prin strănut, tuse, îmbrățișându-se (fără contact cu pielea), sau de a fi aproape de o persoana infectata. Deasemenea riscuri mari de infectare prezintă oamenii care călătoresc în tările în curs de dezvoltare. Unele persoane tinere infectate nu prezintă nici un simptom. 

Diagnostic

      Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni. Hepatita A nu poate fi diferentiata de alte tipuri de hepatita virala numai pe baza caracteristicilor clinice sau epidemiologice. Diagnosticul bolii se face după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului hepatitei A (care sunt prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor care au fost imunizați prin vaccinare împotriva hepatitei A.

Vaccinul impotriva hepatitei A

      Sunt disponibile doua vaccinuri impotriva hepatitei A inactive cu virus integral: HAVRIX (GlaxoSmithKline) si VAQTA (Merck). Ambele vaccinuri sunt disponibile în formula pediatrică si pentru adulti. Formulele pediatrice ale ambelor vaccinuri sunt autorizate pentru persoane cu varsta intre 12 luni-18 ani. Formulele pentru adulti sunt aprobate pentru persoane cu varsta de peste 19 ani.
      Ambele vaccinuri prezinta imunogenicitate extrem de ridicata. Două doze de vaccin, administrate la intervale de cel putin 6 luni, sunt necesare pentru o protecție durabilă. Mai mult de 95% din adulti vor dezvolta anticorpi la 4 saptamani de la o singura doza din oricare vaccinuri, iar aproape 100% vor prezenta seroconversie dupa administrarea a doua doze. La copii si adolescenti, mai mult de 97% vor fi seropozitivi la o luna de la prima doza. În testele clinice, toți cei care au fost vaccinați au prezentat niveluri crescute de anticorpi după administrarea a doua doze.
      Datele privind persistența pe termen lung a anticorpului și memoriei imune sunt limitate deoarece vaccinurile din prezent sunt disponibile numai din 1995 si 1996. Estimarile privind persistența anticorpilor derivate din modelele kinetice ale declinului anticorpilor indică faptul că nivelurile de protectie ale anti-HAV ar putea fi prezente timp de 20 de ani sau mai mult.

Cine trebue să primească vaccinul împotriva Hepatitei A

      Vaccinarea impotriva hepatitei virale A este recomandata persoanelor cu risc de expunere la virusul hepatic A:

Copii intre 2-15 ani:

- copii neimunizati care calatoresc in zone cu endemie crescuta,

- copii expusi unor riscuri specifice: hemofilie, transfuzii multiple,

- copiii rezidenți în instituțiile pentru ocrotirea copilului și copii cu dizabilitați.

Adulți și adolescenți peste 15 ani:

- Subiecti neimunizați care calatoresc în zone endemice (regiuni în care virusul hepatitei A este frecvent intalnit, țările în curs de dezvoltare),

- Subiecți expuși riscului de contaminare datorita profesiunii lor: personal din crese, din institutiile pentru copii și tineri handicapați, personal care lucreaza în centre de tratare a apelor uzate, personal care manipulează alimente (lucrătorii din industria alimentară şi serviciile de restaurante).

- Subiecti expusi la riscuri specifice: hemofilie, transfuzii multiple, toxicomani care utilizeaza droguri administrate intravenos, practici homosexuale.

Contraindicatii si precautii la vaccinare

      Vaccinul impotriva hepatitei A nu trebuie administrat persoanelor cu istoric de reacție alergică severă (anafilaxie) la o componenta a vaccinului sau ca urmare a unei doze prealabile de vaccin impotriva hepatitei A, hipersensibilitate la aluminiu, sau, în cazul HAVRIX, la conservantul 2-phenoxyethanol.
      Persoanele cu afecțiuni moderate sau acute severe nu trebuie să primească vaccinul pîna cînd persoana se însanatoseste.
      Siguranța vaccinarii impotriva hepatitei A în timpul sarcinii nu a fost determinata. Cu toate acestea, deoarece acesta este un vaccin inactiv, riscul teoretic asupra fetusului este scazut. Riscul asociat cu vaccinarea trebuie evaluat în balanța cu riscul de infectie HAV.
      Deoarece vaccinul impotriva hepatitei A este inactivat, nu sunt necesare precauții speciale atunci cînd se vaccineaza persoane cu imunitate compromisa, deși raspunsul la vaccin ar putea fi suboptim.

Reactii adverse dupa vaccinare

      În cazul ambelor vaccinuri, cel mai des raportata reactie adversa post-vaccinare este o reactie locala la zona injectiei. 20%-50% din pacienti raporteaza durere, eritem sau inflamare la locul injectiei. Aceste simptome sunt în general moderate și auto-limitate. Mai putin de 10% din pacienti au raportat ușoare neplaceri la nivel sistemic: stare de indispozitie, oboseala, febra ușoara. Nu s-au raportat reacții adverse grave.

Tratamentul Hepatitei A

      Nu exista un tratament medicamentos pentru hepatita A. Fiind o infectie virala, virusul A este eliminat de organism prin propriile mecanisme de aparare. De cele mai multe ori, ficatul se vindeca în mod complet după o luna sau doua de repaus și alimentație echilibrata. În perioada de recuperare, se recomanda:

• dozarea cumpatata a efortului depus, întrucît organismul are nevoie de odihnă pentru a lupta cu infecția.
• respectarea unui regim alimentar bogat în nutrienți și sarac în ingrediente nocive pentru organism, recomandat de medicul curant.
• menajarea ficatului prin evitarea consumului de alcool sau administrarea de medicamente, ce pot fi toxice pentru ficatul infectat cu virusul A.