Fitoterapia Afectiunilor Sistemului Nervos Central

Plante medicinale aplicate în scopul stimulării Sistemului Nervos Central

Aralie Aralia mandshurica 

Eleuterococ Eleutherococcus senticosus Maxim

Leuzee Leuzea carthamoides

Pelin Artemisia absinthium

Ginseng Panax ginseng

Echinopanax Echinopanax elatus Nakai

Sterculie Sterculia platanifolia

Ceai Thea sinensis

Rodiola Rhodiola rosea

Lămîi chinezesc Schizandra chinensis

Plante medicinale cu efect sedativ

Scara-Domnului Polemonium caeruleum

Bujor Paeonia anomala

Sovîrf Origanum vulgare

Rauvolfie Rauwolfia serpentina

Hamei Humulus lupulus

Odolean Valeriana officinalis

Talpa-gîștei Leonurus cardiaca

Plante medicinale cu efect analgezic

Mac de grădină Papaver somniferum

Mac galben Glaucium flavum

Floarea suferinței Passiflora incarnata

Obligeana Acorus calamus

Nalbă mare Althaea officinalis

Rostopască Chelidonium majus

Uleiurile Volatile

      Uleiurile volatile reprezinta lichide aomate de componenta organica complexa. Ele se sintetizeaza in plante si reprezinta ca atare terpenoidele.
      Terpenoidele, continute in uleiurile volatile, sunt reprezentate de aldehide, cetone, alcooli, fenoli, eteri, acizi si alti compusi.
      Denumirea de ulei volatil este datorata capacitatii substantelor date de a se volatiliza la temperatura mediului, gratie tensiunii de vapori crescute. Depozitate in plante, in interiorul vacuolelor, pungilor, canalelor secretorii sau in perii glandulari, uleiurile voatile constitue lichide uleioase, volatile, cu miros placut aromat. Utilizarea uleiurilor volatile sta la baza unei metode traditionale de tratament, numita Aromoterapie.

Actiunea

      Varietatea componentei uleiurilor volatile determina actiuni farmacologice foarte diversificate.

Dupa modul de actiune, uleiurile volatile se clasifica in grupe cu:

• Proprietati antiinfectioase(antiseptice, antivirale, antimicotice, antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante.
• Influenta asupra unor functii fiziologice(stomahice, hepatoprotectoare, colecistochinetice), hormonale(estrogene, antitiroidiene, antisuprarenale, antigonadotrope), ale diviziunii celulare si ale imunitatii.
• Un anumit tropism(neurotrop, musculotrop, vasculotrop, hemotrop).

      Uleiurile volatile poseda actiune exocrinostimulatoare asupra mucoaselor respiratorii, digestive si genitale feminine. Uleiurile de izma buna, eucalipt si de Isop au efecte expectorant, antiinflamator si antiviral.

La nivelul Tractului gastrointestinal unii compusi actioneaza eupeptic(stimuleaza digestia), stomahic(intensifica secretia glandelor salivare, gastrice, intestinale si pancreatice), carminativ(inlatura procesele de fermentatie in intestin), colagog(grabesc eliminarea bilei). 

      Unele cetone(carvona, mentona) si lactone (alantolactona, izoalantolactona), poseda proprietati mucolitice sau lipolitice, fiind administrate in maladii ORL, ale cailor respiratorii si genitale feminine.

      Activitatea hepatocitelor este stimulata de catre unele aldehide, activind mecanismele de detoxifiere si biosinteza, iar ftalidele sunt implicate in detoxifierea hepatica ssi in eliminarea renala.

      Produsele vegetale cu continut de uleiuri volatile sunt recomandate in unele patologii metabolice(guta, celulita, obezitate), de exemplu: ienupar mareste excretia de acid uric, leusteanul actioneaza asupra hepatocitelor, izma buna conduce la rezultate benefice in cazurile de obezitate la tineri, eucaliptul este un antiinflamator utilizat in artrita, sunatoarea este hipocolesterolemianta.

Actiunea uleiurilor volatile asupra sistemului nervos si muscular e determinata de proprietati:

• analgetice si anestezice(Eugenol din Eugenia caryphyllus, mentol din Mentha piperita)
• antispastice si analgezice(anetolul,timol metil-eterul ,carvacrol, acetatul de mertinil din Myrtus communis)
• antiaritmice(acetatul de bornil din Inula odorata, izovalerianatul de bornil din Valeriana officinalis)
• tonice si stimulente(analeptice)(miristicina din Myristica fragrans)
• calmante, hipnotice si anxiolitice,faciliteaza instalarea somnului(neral,geranial din Melissa officinalis,acetatul de linalil din Lavandula sp.,izovalerianat de bornil din Valeriana officinalis)

Actiunea uleiurilor volatile aspra sistemului cardiovascular si aspra singelui se manifesta prin efectele:

• cardiotonice(santalolii din Santalum album)
• antihipertensive(nerolul, geraniolul,cumarinele si esterii din Lavandula sp.)
• hipertensive(daucolul din Daucus carota)
• coronarodilatatoare(furanocromonele din Ammi visnaga)
• hiperemiante(aldehidele salicilatul de metil si senevolii volatili)
• vasoconstrictoare(mentolul din Mentha sp.)
• flebotonice si limfotonice(cedrenul si cedrolul din Cupressus sempervirens, sempervirolul din Pistacia lentiscus)
• anticuagulante si fibrinolitice(cumarinele din uleiul volatil din Lavandula sp.italidionele din Helichrysum arenarium)
• hemostatice(sesqui- si diterpenele din pilargonium asperum)

      Mecanismul de actiune al uleiurilor volatile  aspra organismului se manifesta in mod direct-aspra microorganismelor patogene,metabolismului sau functiilor fisiologice,fie indirect-prin influentarea unor procese  fisiologice,cu repercusiuni aspra intregului organism.Anumiti ai uliurior volatile prezinta asemanari structurale cu unele substante biologice(sclareolul din Salvie si estradiolul uman),actiunea aspra organismului fiind,evident, identica(emenagoga in cazul dat.Alti componenti actioneaza asupra receptorilor si transmitatorilor nervosi(miristicina din Myristica fragrans se mai metabolizeaza pina la compusi analogi adrenalinei si noradrenalinei).

Indicatii

      Uleiuile volatile se intrebuinteaza in aromoterapie, in industria cosmetica si a parfumurilor, in industria alimentara, arta culunara.

      Aromoterapia e deosebit de vasta fiind folosita ca tratament si profilaxia in: gripe, viroze, parazitoze intestinale(oxiuraza, helmintiaza, teniaza), mici insuficiente hepatorenale,, convalescente, dermatie bacteriene si micotice(candidoze), stari inflamatorii(gingivite, stomatite, enterite, colite, nefrite, pielonefrite, cistite, faringite, laringite, bronsite, artrite, boli reumatice), tulburari nervoase(anxietate, neliniste, stari depresive), tulburari ale secretiei glandelor exocrine(gastrite hipoacide, pancreatite) si hepatobiliare(dischinezii biliare, colecistite, hepatite), tulburari ale sistemului endocrin(amenoree, tulburari climacterice, hipertiroidism, pubertate retardata), atonii sau stari spastice, insuficienta cardiaca, aritmii cardiace(tahicardie), hipertensiune arteriala, angina pectorala, insuficienta circulatorie periferica, artroze, flebite, astm bronsic, celulita, guta.

Acneea

      Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din practica medicală dermatologică. Deși nu pune viața în pericol, poate fi extrem de supărătoare și poate afecta pe termen lung înfățișarea unei persoane, declanșând adeseori tulburări emoționale serioase (depresie, respect de sine scăzut, rușine, furie, limitarea vieții sociale, etc.).

      Acneea este o afectiune a pielii cu numeroase cauze atit externe, cît și interne, constituie cea mai comună afecţiune de piele afecteazînd 50% dintre adolescenţi şi 5% dintre adulţi.
      Coșurile apar si se agraveaza de obicei în momentele cele mai nepotrivite, răsfrîngandu-și astfel efectele negative chiar si in planul integrarii sociale. Pentru a putea face fată acestei boli, trebuie sa știm în primul rînd cum să o depistăm și care îi sunt cauzele.

      Acneea se prezinta sub forma unor variate tipuri de leziuni la nivelul pielii, ce diferă în funcție de tipologia fiecarui pacient:

• Papula prezintă o mica leziune solida, ușor ridicata deasupra pielii, observabilă cu ochiul liber, se face si simțita la atingere. 
• Pustula e o leziune fragilă ce contine un amestec de celule albe, celule moarte si bacterii. Se formează de obicei peste un folicul sebaceu ce are un fir de par in centru. 
• Comedon  este foliculul sebaceu plin cu sebum, celule moarte din interiorul folicului, fire de par mici și bacterii. Cînd un comedon e deschis se numește punct negru, deoarece partea de la suprafața pielii este de culoare închisă datorită conținutului de melanina. Un comedon inchis este numit punct alb, acesta apare ca o umflatură colorată sau usor inflamată a pielii. 
• Nodul  este o leziune în relief ce implică inflamarea mai in adancime a pielii și poate duce la distrugerea țesutului și deci la cicatrici. Nodulii sunt foarte durerosi și nu raspund decît la anumite tratamente. 
• Chist este o leziune ca un sac ce contine celule albe, celule moarte si bacterii. Este mai mare decît o pustulă, poate fi foarte inflamat și se întinde pîna în adancimea pielii.

      Un prim factor ce determina apariția coșurilor este cresterea producției de sebum. Activitatea glandelor sebacee este influențata de hormonii sexuali masculini de origine gonadala și suprarenală. O dereglare hormonală produce deci, la randul ei, o dereglare in secreția de sebum. Un rol la fel de important il joaca flora foliculara microbiană sau, toate acele bacterii si fungi nepatogene care se află în orice conditii la nivelul pielii noastre si în ductul glandelor sebacee.

      Sebumul este un lichid gălbui care se elimină prin canalul sebaceu, impregnînd stratul cornos al pielii și firul de păr. Glandele sebacee sunt prezente pe toata suprafața pielii, unde există pilozitate, cu excepția zonelor dintre degete, ale palmelor și tălpilor. Reglarea secreției de sebum este realizată de hormonii androgeni (testosteronul la bărbati si androgenii suprarenali la femei).

Cauze care induc apariția acneei:

• Activitatea hormonala - cum ar fi ciclul la femei și perioada pubertații în care te afli - la tineri fonul hormonal instabil poate duce la cresteri ale nivelului de hormoni în sînge, deci la o hipersecreție a glandelor sebacee.
• Stresul, care duce la o eliminare suplimentara a hormonilor glandelor adrenale - în stres se elimina o cantitate mai mare de hormoni  adrenergici, care determină glandele sebacee să producă mai mult ulei, ceea ce duce la înfundarea porilor, inflamarea pielii și în final, la apariția coșurilor. 
• Anumite persoane pot dezvolta acnee la contactul cu clorul din apa. Aveti grija deci: nu uitati sa faceti un dus dupa fiecare baie in piscina! 
• Există ocupații, cum ar fi cele care necesită expunerea la uleiurile minerale (mecanicii, minerii) sau la căldura excesivă, care creeaza mai multe condiții pentru formarea acneei profesionale. 
• Acneea poate avea și cauze mecanice. În cazul violoniștilor, de exemplu, din cauza contactului permanent cu vioara, aceștia dezvoltă traumatisme la nivelul barbiei. 
• Acneea este o afecțiune care se transmite genetic - tipul pielii se transmite ereditar de la unul sau ambii parinți, deci, daca unul din ei are predispoziție la o hiperactivitate a glandelor sebacee, s-ar putea ca si copii lor să fie predispuși la o asemenea afectiune. 
• Acneea își poate face apariția încă din primele zile de viață. Cel mai des este întalnită la pubertate, pîna în jurul vîrstei de 18-20 de ani. Dacă apare în perioada adultă, putem găsi o eventuală explicatie în dereglările hormonale sau în folosirea incorecta a unor produse cosmetice care pot determina suprainfectarea tegumentului. 
• Există o legatura între obiceiurile alimentare si leziunile de la nivelul pielii. Astfel, Mancarurile condimentate, consumul excesiv de carne de porc și în general grăsimile animale, prăjitul, afumaturile, ciocolata, alcoolul, fumatul nu fac decat sa le agraveze. Mancarurile condimentate,cele care contin un exces de grasimi,nucile si  
• Caldura excesivă și transpiratia implicita agravează leziunile acneice formînd ceea ce se numeste acneea tropicala.

Tratament

      Tratamentul acneei este complex și urmărește stabilirea și înlaturarea cauzei apariției acneei, reglarea secreției de sebum, calmarea leziunilor inflamatorii, ameliorarea aspectului cicatricilor, eliminarea comedoanelor și a microchisturilor, diminuarea colonizării microbiene.

     De asemenea, tratamentul trebuie individualizat în funcție de aspectul leziunilor, toleranța cutanată, afecțiunile asociate (dermatita atopică, dermatita seboreică) și toate celelalte aspecte particulare ridicate de fiecare pacient în parte.

      Un antibiotic puternic poate completa un tratament acnee cu creme specializate. El trebuie prescris de un dermatolog. Cele mai populare antibiotice pentru tratarea acneei sunt: tetraciclina, doxicilina si eritromicina.

     Tratamentul local constă in aplicarea topica de creme și soluții cutanate: solutia acid salicilic 1% sau 2%, sol. Levomicetina, Zineryt, Tinctură și unguent cu extract de galbenele, Gel Izotrexin, Gel skinoren, crem E Rossan antiacnee, unguent Streptocida. Aceste remedii se aplica pe pielea curată și uscată. Se aplica de 2 ori pe zi, în special seara înainte de culcare.

      Un beneficiu il aduce includerea cerealelor la micul dejun, deoarece ele ajuta la curățirea și detoxifierea organismului. Deasemenea acestea asigură și aportul de energie pe parcursul zilei.

      Vindecarea poate să necesite urmarea unei diete modificate: eliminarea din alimentatie a dulciurilor de orice fel, să utilizati cît mai putin zaharul, să eliminați grăsimile și să mîncati moderat proteine. Astfel, nu se recomanda sa cosnumati frișca, smîntana, cascaval, mezeluri de orice fel, carne de porc (se recomanda doar carne de pui sau peste), conservele, margarina (doar untul este permis periodic), prajiturile cu creme, mancarurile prajite (preparati mancarurile prin fierbere sau coapte la cuptor).

Cind devine necesar magneziul in organism

Importanta magneziului in organism

       Magneziul constituie un element de importanta majora in biologia umana. Corpul uman contine aproximativ 21 g de magneziu. Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu continuta in corpul uman se situeaza in oase, sectorul extracelular reprezentind doar 1 la suta din cantitatea de magneziu existenta in corpul nostru. Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului si potasiului. Este esential pentru buna functionare a muschilor si nervilor. Absorbtia intestinala depinde, inainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerata. Magneziul impiedica formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali si biliari. El constituie un factor de crestere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic, un drenor hepatic. Contribuie la mentinerea unui sistem cardiovascular sanatos si previne atacurile de inima. Are actiune antidepresiva, fiind cunoscut si ca mineral antistres. In combinatie cu calciul, magneziul actioneaza ca un tranchilizant natural. Sporeste reactiile de aparare ale organismului si lupta impotriva batrinetii.

Necesarul de magneziu si frecventa deficitului magnezic

      Carenta de magneziu atrage dupa sine numeroase tulburari. Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sint reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare si tromboze. Aportul insuficient de magneziu in organism este legat de modul de viata si de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentatia moderna de tip snack, in detrimentul alimentatiei traditionale variate. Organismul uman are nevoie de circa 250 pina la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).

Surse naturale de magneziu si indicatii

       Magneziul se gaseste in cereale (griu, orz, porumb), legume de culoare verde inchis, cartofi, sfecla rosie, polen, precum si fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci. Magneziul este indicat in tulburari digestive, afectiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroza, guta, cancer.

Consecintele deficitului de magneziu si batrinetea

      Batrinetea reprezinta unul dintre factorii de risc in privinta deficitului de magneziu. Modificarile fiziologice caracteristice imbatrinirii, precum si modificarea regimului de viata contribuie la modificarea continutului de magneziu. Deficitul secundar de magneziu se poate observa in cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulina sau administrarea de diuretice. In cazul persoanelor in virsta, carenta de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculara, modificari ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic. Literatura de specialitate specifica faptul ca deficitul de magneziu contribuie la procesul de imbatrinire si la vulnerabilitatea fata de maladiile legate de acest proces.

FITOTERAPIA BOLILOR APARATULUI UROEXCRETOR

Plantele medicinale utilizate în tratamentul sistemului uroexcretor contribue la stimularea imunității locale, prin care se manifestă efectul antibacterian moderat, au deasemenea efect antiinflamator, antispastic, analgezic, diuretic și hemostatic. Aceste plante pot fi folosite in disfuncții minore ale organelor uroexcretoare(rinichi, vezica urinara, prostata) și deasemenea cu succes, ca adjuvant, la tratamentul medicamentos în formele grave ale infectiilor urinare.

Silnic Glechoma hederaceae L.

Limba mielului Borago officinalis L.

Iarba fecioarelor Herniaria glabra L.

Strugurii ursului Arctostaphyllos uva-ursi Spreng

Coada-calului Equisetum arvense L.

Merișor Vaccinum vitis idaea

Albăstrele Centaurea cyanus

Mesteacăn Betula verrucosa Roth

Leuștean Levisticum officinalis

Ienupăr Juniperus communis L.

FITOTERAPIA AFECȚIUNILOR REUMATICE

Castan Aesculus hippocastanum L.

Urzica Urtica dioica L.
Merișor Vaccinium vitis idaea L.
Obligeană Acorus calamus L.
Fragi Fragaria vesca Coville
Cicoare Cichorium inthybus L.
Păducel Crataegus sanguinea Pall
Mesteacăn Betula verrucosa Roth.
Drăcilă Berberis vulgaris L.
Izma bună Mentha piperita L.

FITOTERAPIA HIPERLIPIDEMIILOR ȘI ATEROSCLEROZEI

Dioscore Dioscorea caucasica Lipsky

Măceș Rosa canina L.
In de cultură Linum usitatissimum L.
Varză de mare Laminaria saccharina
Fragi Fragaria vesca Coville
Păducel Crataegus sanguinea Pal

Migrena

Migrena prezintă accese periodice de cefalee intensă, cu caracter pulsatil localizată in regiunea fronto-orbito-temporală. În majoritatea cazurilor, accesele sunt însoțite de grețuri, uneori vomă, foto și fonofobie, iar cînd acestea scad in intensite, apare somnolența și moleșeala.
Pentru migrena sunt caracteristice crizele de dureri de cap recurente, periodice, cu caracter oscilant, fără o cauză precisa.
Migrena prezintă o problemă medico-sociala, circa 16% din persoane de virsta productivă 35-45 ani, suportă migrenă, mai frecvent femeile.
Factorii care duc la apariția migrenei sunt schimbările timpului, perioadele menstruale, oboseala, administrarea contraceptivelor, stresul emoțional, unele alimente, cum ar fi brînza, nucile, fructele de avocado, alimentele tratate cu nitrați, ciocolata, băuturile alcoolice. În unele cazuri poate avea caracter ereditar(moștenit).
Mecanisme ale accesului de migrena se consideră spasmul și dilatarea ulterioara a vaselor cerebrale
Migrenele se manifesta prin mai multe forme principalele fiind:
1. migrena clasica
2. migrenele comune.
Migrena clasica, de obicei durerea de cap e precedata de diferite semne și stări. Persoana care suferă de migrenă poate vedea ”stele verzi” sau linii în zigzag. Multe persoane văd dublu sau chiar nu mai vad nimic o anumită perioadă. Acestea sunt urmate de amețeala, amorțeală, instabilitate în mers, confuzie în gîndire, tremuratul buzelor, feței, mîinilor, incapacitatea de a vorbi(bîlbîiala). O persoana poate avea unul sau cîteva din aceste simptome care dureaza de la 5 la 15 minute sau mai mult. Cînd acestea dispar într-o jumatate a capului începe durerea care pulsează care creste treptat apoi grețuri, vărsaturi, sensibilitate la lumină și zgomot.
Migrenele comune se manifestă instantaneu, fără simptome, printr-o durere pulsatilă. Se localizează in ambele părți ale capului sau trec dintr-o parte în alta. Deseori durerea este insoțită de greață, vărsaturi, sensibilitate la lumină și zgomot. În general, de migrene comune suferă copii.
Debutul migrenei este brutal cu cele mai frecvente simptome de oboseala, iritabilitate, lipsa poftei de mîncare. Durerea e unilaterala, continuă, ceea ce explica necesitatea de izolare și liniște. Durerea e localizată întro parte a capului și la un efort fizic se intensifica. Adesea criza de durere de cap e insoțita de schimbarea dispoziției, hipersensibilitate, slabiciune, amețeală, vomă, vertij(70% cazuri).

Tratamentul Migrenei

În terapia medicamentoasă, pentru ași face efectul, e important ca medicamentele să fie luate la primul semn al crizei. Dintre masurile ce diminuiaza durerea sunt aplicarea unei surse de caldura(uni prosop înmuiat în apă și incalzit) în regiunea dureroasă a capului. Uneori se aplica o punga cu gheață în zona dureroasă ca o metodă de relaxare.
Principile tratamentului Migrenei constă în tratament individualizat, administrarea dozei optime a preparatului, înlaturarea factorilor care provoaca migrena, psihoterapia, autotreningul.

Grupele de preparate utilizate în tratamentul Migrenei

1. Agoniști serotoninergici: Sumatriptan(Imigran), naratriptan, zolmitriptan(Zolmiles), rizotriptan.
2. Acidul Acetilsalicilic și paracetamolul sau preparate combinate - se folosesc în cazuri ușoare de accese migrenoase.
3. Preparate AINS. Naproxenul, flurbiprofenul, indometacina - se utilizează în formele moderate sau grave ale migrenei.
4. Antiserotoninicele. Metisergida, lizuridul, ciproheptadina, divascanul
5. Derivații de ergot. Ergotamina, nicergolină, dihidroergotamina, vasobralul.

Profilaxia este extrem de importanta

Migrena poate fi prevenită prin evitarea anumitor alimente - nuci, brînză, ciocolată, șuncă, hot-doguri, hrana rece. Dacă migrena e provocată de foame, trebue să se ia masa cu regularitate, în cantități mici.
Trebue evitate bauturile alcoolice, stresul, emoțiile.
Exercitiile fizice regulate si tehnicile de relaxare deasemenea pot fi utile. Ele reduc stresul și diminuiaza intensitatea si frecvența durerilor de cap. Un regim de somn e necesar în cazul în care oboseala e cauza migrenei. Oboseala se poate accentua atunci cînd se schimbă vremea.
Plantele medicinale eficiente în tratamentul migrenei sunt Vîscul, Cimbrul, Scoarța de salcie, Sulfina galbena.

FITOTERAPIA INSUFICIENTEI CARDIACE

Degețel rosu Digitalis purpurea
Degețel purpuriu Digitalis ferruginea
Degețel lînos Digitalis lanata
Strofant Strophanthus Kombe Oliv.
Ruscuța de primăvară Adonis vernalis
Lacrimioară Convallaria majalis
Micsandre salbatice Erysimum diffusum
Spînz Helleborus odoratus
Păducel Crataegus sanguinea Pall.

Dieta în cazul Varicelor

Varice

În ultimul timp a devenit destul de populara dieta elaboratăde medici elvețieni, pentru persoanele afectate de varice(deformarea vaselor de singe, aparitia cheagurilor etc.). Din ce cauze apar varicele? Acestea sunt multe, dar in primul rind trebue sa țineți sub control greutatea corpului vostru, alegînd pentru consum alimente bogate în proteine. Consumați pește si ale produse marine, care întăresc vasele sangvine. Varza de mare, vindeca vasele și trebue consumată cît de des posibil. Elasticitatea vaselor este asigurată de vitaminele P și C, pe care le puteți lua din citrice, coacaza neagra, ceai verde etc. Vitamina B, care se afla în carne, ficat, cereale, tărîțe, drojdii de bere întaresc venele și elimina durerile, dar trebue a se avea în vedere ca în cazul prelucrării termice, congelării sau conservării, o buna parte din vitamina B se distruge.

   Vă propunem un regim alimentar de 14 zile, care da rezultate bune și amelioreaza starea de sănătate în cazul cînd sunteți afectat de varice.

1. Primele 4 zile trebue sa va deziceti de bucate fierte coapte sau prajite. Aveti voe doar legume proaspete, pomusoare si fructe. Fructele ar putea fi si uscate, dar lasate pentru o noapte la inmuiat in apa. Mai puteți consuma cîteva nuci, puțină miere si ulei(în salatele de legume).

2. În ziua a 5, la alimentele anterioare se adauga 1-2 felioare pesmeți din secara.

3. În ziua a 6, adaugati 2-3 cartofi fierti, consumati fara sare.

4. În ziua a 7, adaugati inca 2 pesmeti si 500 ml chisleag sau chefir.

5. În ziua a 8, adaugati 1 ou fiert tare.

6. În ziua a 9, repetati ziua anterioara, adica fructe si legume proaspete, cartofi fierti, pesmeti, chisleag, ou.

7. În ziua a 10, adaugati 1 lingura de unt lichefiat si 2-3 linguri brinza de vaci. Untul il puteti adauga la cartofii fierti fierbinti.

8. Urmatoarele 4 zile se repeta ziua a 10.

Dupa incheerea dietei se limiteaza temporar consumul de carne- cite 100g de 2-3 ori pe săptămina. Iar în fiecare zi de luni și marți din fiecare săptămînă, straduiti-va să consumați alimentele din primele 4 zile.

Durerile de genunchi calmate cu flori de liliac

Din flori de liliac faceți o tinctură - peste un pahar de flori de liliac se toarna 500 ml de vodca, se pune vasul într-un loc întunecos și se lasă pentru 2 săptămîni. Agitați vasul din cînd în cînd. Apoi filtrați și cu conținutul obținut masați sau aplicați comprese pe genunchiul care vă doare de cîteva ori pe zi și odata seara inainte de somn. Cura dureaza 7 zile.